tult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în țările românești. – Din
tc. tult.tult (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tult (-ți), s. m. – Veche monedă turcească, valora 20 parale.
Tc. tult, din
arab. thulth „al treilea” (Șeineanu, II, 367).
tult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tult s. m.,
pl. tulțitult (Dicționaru limbii românești, 1939)tult m. (turc.
tult, sülüs, d. ar.
thulth, o treime; ngr.
tulti, jumătate de leŭ).
Vechĭ. O veche monetă [!] turcească (numită și
leiță) în valoare de 15-20 de parale.
Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate).
Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V.
pițulă.tult (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tult m.
1. veche monedă turcească în valoare de 15 parale:
un ort, un zlot, un tult și o oală cu unt, locuțiune proverbială pentru plata unui preț cam pipărat;
2. (Banat) monedă de douăzeci creițari:
cine-i dă un tult și un zlot, să-l dea cu fune cu tot POP. [Turc. TULT].
tult (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în Țările Române. — Din
tc. tult.