tulpan - explicat in DEX

tulpan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.

tulpan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TULPÁN¹ s. m. v. tulipan.

tulpan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tulpán (-ne), s. n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.

tulpan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TULPÁN², tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).

tulpan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tulpán s. n., pl. tulpáne

tulpan (Dicționaru limbii românești, 1939)
tulpán n., pl. urĭ și e (ngr. tulpáni, d. turc. tulbent, muselină, tul, din pers dülbend, „care încîntă inima”; sîrb. dulbent, tulbenta. V. tulbent, tulipan, turban). Vechĭ. Muselină. Azĭ. Broboadă de pînză albă supțire [!]. Munt. Tulpan topit, tulpan scrobit, victorie. V. dermie, grimea, cimber, ternoŭ.

tulpan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tulpan n. 1. muselină: perne de tulpan cu flori de tiriplic OD.; 2. broboadă dintr’insa: cu colanul lat pe șele, cu tulpanul pe sprâncene POP. [Gr. mod. TULPÁNI, din turc. TÜLBENT, muselină din care se fac turbane și turbanul însuș (lit. ce încântă inima), de unde asemenea, printr’un intermediar sârbesc, Tr. tulbent și Buc. turbent].

tulpan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. — Din ngr. tulpáni.