tuleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare.
2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [
Pl. și: (n)
tuleie] –
Cf. știulete.tuleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tuléu (tulpina porumbului, soi de prune)
s. m./
s. n.,
art. tuléul; pl. tuléi/tuléietuleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tuléŭ, V.
tuleĭ.tuleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULÉU, tulei,
s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare.
2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [
Pl. și: (
n.)
tuleie] —
Cf. știulete.