tubușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TUBUȘÓR,tubușoare, s. n. Diminutiv al lui tub; tubuleț. – Tub + suf. -ușor.
tubușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tubușór s. n., pl. tubușoáre
tubușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TUBUȘÓR,tubușoare, s. n. Diminutiv al lui tub; tubuleț. — Tub + suf. -ușor.