tubular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. ♦ Care este prevăzut cu tuburi. – Din
fr. tubulaire.tubular (Dicționar de neologisme, 1986)TUBULÁR, -Ă adj. În formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform, tubulos. [Cf. fr.
tubulaire].
tubular (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUBULÁR, -Ă adj. în formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform. (< fr.
tubulaire)
tubular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tubulár adj. m.,
pl. tubulári; f. tubuláră, pl. tubuláretubular (Dicționaru limbii românești, 1939)*tubulár, -ă adj. (d. lat.
túbulus, dim d.
tubus, tub; fr.
tubulaire). De forma unuĭ tub:
cazan, pod tubular.tubular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. ♦ Care este prevăzut cu tuburi. — Din
fr. tubulaire.