trăĭnicie - explicat in DEX

trăinicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂINICÍE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.

trăinicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăinicíe s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei

trăinicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trăinicie f. soliditate.

trăinicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂINICÍE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. — Trainic + suf. -ie.

trăĭnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
trăĭnicíe f. (d. traĭnic). Calitatea de a fi traĭnic, durabilitate: trăĭnicia unuĭ pod.