trăsurică - explicat in DEX

trăsurică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

trăsurică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle, art. trăsurícile/trăsurélele

trăsurică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] — Trăsură + suf. -ică.