trăsneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRĂSNEÁLĂ,trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). – Trăsni + suf. -eală.
trăsneală(Dicționaru limbii românești, 1939) trăsneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăsni. Fig. Iron. Beție: bolnav de trăsneală !
trăsneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRĂSNEÁLĂ,trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). — Trăsni + suf. -eală.