trăitor - explicat in DEX

trăitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRĂITÓR, -ÓARE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: tră-i-] – Trăi + suf. -tor.

trăitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trăitór (rar) (tră-i-) adj. m., pl. trăitóri; f. sg. și pl. trăitoáre

trăitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
trăitór, -oáre adj. Care trăĭește în mod obișnuit: om trăitor la munte.

trăitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trăitor a. și m. care trăiește: trăitor la țară GR. AL.

trăitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRĂITÓR, -OÁRE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: 4tră-i-] — Trăi + suf. -tor.