trăistuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRĂISTÚȚĂ,trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.
trăistuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trăistúță s. f., g.-d. art. trăistúței; pl. trăistúțe
trăistuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRĂISTÚȚĂ,trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. — Traistă + suf. -uță.