trăistioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRĂISTIOÁRĂ,trăistioare, s. f. (Pop.) Trăistuță. [Pr.: -ti-oa-] – Traistă + suf. -ioară.
trăistioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trăistioáră (pop.) (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trăistioárei; pl. trăistioáre
trăistioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRĂISTIOÁRĂ,trăistioare, s. f. (Pop.) Trăistuță. [Pr.: -ti-oa-] — Traistă + suf. -ioară.