trăirism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică. [
Pr.:
tră-i-] –
Trăire +
suf. -ism.trăirism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism)
trăirism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trăirísm s. n.trăirism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filosofică și literara românească dintre cele Două Războaie Mondiale, care propune căutarea autenticului prin experiența trăirii nemijlocite a vieții. [
Pr.:
trăi-i-] —
Trăire +
suf. -
ism.