trântă - explicat in DEX

trântă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRẤNTĂ, trânte, s. f. Luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor). – Din trânti (derivat regresiv).

trântă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trântă, trânte s. f. 1. denunț. 2. căzătură.

trântă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trấntă s. f., g.-d. art. trấntei; pl. trấnte

trântă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trântă f. exercițiu gimnastic, luptă piept la piept. [Tras din trântì].

trântă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRẤNTĂ, trânte, s. f. Luptă sportivă corp la corp între doi adversari care caută să se doboare unul pe altul numai cu ajutorul brațelor. — Din trânti (derivat regresiv).