trânteală - explicat in DEX

trânteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. – Trânti + suf. -eală.

trânteală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
trânteală, trânteli s. f. (intl.) denunț, trădare.

trânteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trânteálă s. f., g.-d. art. trântélii; pl. trântéli

trânteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trânteală f. 1. acțiunea de a trânti; 2. fam. bătaie: a mânca o trânteală, a da o trânteală.

trânteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÂNTEÁLĂ, trânteli, s. f. Acțiunea de a (se) trânti. ♦ (Fam.) Bătaie dată cuiva; scărmăneală, chelfăneală. — Trânti + suf. -eală.