trânjoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÂNJOÁICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor
(Ranunculus illyricus). –
Trânji +
suf. -oaică.trânjoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trânjoáică s. f.,
g.-d. art. trânjoáicei; pl. trânjoáicetrânjoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÂNJOÁICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, folosită în medicina populară la tratarea hemoroizilor (
Ranunculus illyricus). —
Trânji + suf -
oaică.