trânji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRẤNJI s. m. pl. 1. (
Pop.) Hemoroizi.
2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare
(Neottia nidus avis). –
Cf. sl. trondŭ.trânji (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trânji m.
1. pl. emoroide;
2. buruiană întrebuințată de popor pentru a vindeca trânjii (
Ranunculus illyricus). [Plural din
trând cu sensul învechit de «umflătură»(v.
trândav)].