trândav - explicat in DEX

trândav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. scr. truntav.

trândav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trấndav adj. m., pl. trấndavi; f. trấndavă, pl. trấndave

trândav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)].

trândav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] — Cf. sb. truntav.