trâmbă - explicat in DEX

trâmbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba.

trâmbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trấmbă s. f., g.-d. art. trấmbei; pl. trấmbe

trâmbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trâmbă f. 1. var de pânză strânsă în formă de sul: trâmbe de borangic nețesute Od.; 2. fig. fâșie: trâmbă de lumină; 3. mulțime, ceată numeroasă: cocorii umblă înșiruiți trâmbă ISP. [Rus. TRÕBA, fluier, de unde sul de pânză (după forma-i cilindrică)].

trâmbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. — Din sl. tronba.