trâmbițaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÂMBIȚÁȘ, trâmbițași, s. m. Persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist. ♦ Persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general. –
Trâmbiță +
suf. -aș.trâmbițaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trâmbițáș s. m.,
pl. trâmbițáșitrâmbițaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trâmbițaș m. cel ce sună din trâmbiță.
trâmbițaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÂMBIȚÁȘ, trâmbițași, s. m. Persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist. ♦ Persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general. —
Trâmbiță +
suf. -
aș.