trâmbicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRÂMBICIOÁRĂ,trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. – Trâmbiță + suf. -icioară.
trâmbicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trâmbicioáră s. f., g.-d. art. trâmbicioárei; pl. trâmbicioáre
trâmbicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRÂMBICIOÁRĂ,trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. — Trâmbiță + suf. -icioară.