troostită (Dicționar de neologisme, 1986)TROOSTÍTĂ s.f. Constituent structural al oțelului. [Pron.
tro-os-. / < fr.
troostite].
troostită (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROOSTÍTĂ s. f. constituent structural al oțelului. (< fr.
troostite)
troostită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)troostítă s. f.,
g.-d. art. troostítei