trop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [
Var.:
trópa, (
pop.)
trópai interj.] – Onomatopee.
trop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROP2, tropi, s. m. (
Livr.) Figură de stil. – Din
fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.trop (Dicționar de neologisme, 1986)TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma
tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr.
trope, lat.
tropus, gr.
tropos].
trop (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia. (< fr.
trope, lat.
tropus, gr.
tropos)
trop (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. „mișcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr.
trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf.
gr. tropos)
trop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trop interj. – Indică zgomotul făcut de picioare în mers sau la dans. Creație expresivă,
cf. hop, țop, sdup. –
Der. tropăi, vb. (a tropoti, a tupăi), a cărei relație cu
sl. trepati, trepetati „a tremura” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabilă;
tropăit, s. n. (tropot);
tropăială, s. f. (tropot);
tropăitură, s. f. (tropot);
tropoi (
var. tropoti, tropota),
vb. (a face zgomot cu picioarele);
tropot, s. n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la
tropăi ca
troncot de la
troncăni, cf. mr. troput (după Tiktin și Candrea, din
rus.,
bg. tropot, coincidență care pare a se datora sursei expresive comune);
tropcă (
var. Dobr. tropancă),
s. f. (un anumit dans popular).
trop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trop1/trópa interj.trop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trop2 s. m.,
pl. tropitrop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trop m. expresiune întrebuințată în sens figurat:
o sută de pânze, în loc de o sută de corăbii. [V.
tropos].
trop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trop ! (
tropai) int. imită sgomotul picioarelor când lovesc pământul. [Onomatopee (v.
trap)].