trombonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMBONÍST, tromboniști, s. m. 1. Instrumentist care cântă din trombon.
2. (
Fam.) Epitet dat unei persoane căreia îi place să exagereze, să mintă. – Din
fr. tromboniste.trombonist (Dicționar de neologisme, 1986)TROMBONÍST s.m. Muzicant care cântă la trombon. [Cf. fr.
tromboniste].
trombonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TROMBONÍST s. m. 1. muzicant care cântă la trombon. 2. (fam.) cel căruia îi place să exagereze. (< fr.
tromboniste)
trombonist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)trombonist, -ă, tromboniști, -ste adj. mincinos
trombonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tromboníst s. m.,
pl. tromboníștitrombonist (Dicționaru limbii românești, 1939)*tromboníst m. (d.
trombon). Cel care cîntă din trombon.
trombonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROMBONÍST, tromboniști, s. m. 1. Instrumentist care cântă din trombon.
2. (
Fam.) Epitet dat unei persoane căreia îi place să exagereze, să mintă. — Din
fr. tromboniste.