tromboni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. –
V. trombon.tromboni (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tromboni, trombonesc v. t. a minți, a păcăli
tromboni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*tromboní (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trombonésc, imperf. 3
sg. tromboneá; conj. prez. 3
să tromboneáscătromboni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROMBONÍ, trombonesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A minți; a păcăli; a exagera. —
V. trombon.