trombon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROMBÓN, tromboane, s. n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta.
2. (
Fam. și
peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii).
3. (
Fam.; la
pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări. – Din
fr. trombone.