trișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIȘÁ, trișez, vb. I.
Intranz.,
Tranz. A înșela la jocul de cărți;
p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din
fr. tricher.trișa (Dicționar de neologisme, 1986)TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (
p. ext.) a induce în eroare. [< fr.
tricher].
trișa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr.
tricher)
trișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trișá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
trișeáză, 1
pl. trișắm; ger. trișấndtrișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIȘÁ, trișez, vb. I.
Intranz. și
tranz. A înșela la jocul de cărți;
p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. — Din
fr. tricher.