tria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÁ, triez, vb. I.
Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [
Pr.:
tri-a] – Din
fr. trier.tria (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÁ vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron.
tri-a, p.i. 3,6
triază. / < fr.
trier].
tria (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIÁ vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr.
trier)
tria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
triáză; conj. prez. 3
să triéze (tri-e-); ger. triínd (tri-ind)tria (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÁ, triez, vb. I.
Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [
Pr.:
tri-a] — Din
fr. trier.