tristețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune;
p. ext. regret. –
Trist +
suf. -ețe (după
fr. tristesse, it. tristezza).
tristețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr.
tristesse, it.
tristezza)
tristețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tristéțe s. f.,
art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéțitristețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune;
p. ext. regret. —
Trist +
suf. -
ețe (după
fr. tristesse, it. tristezza).