tristearină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRISTEARÍNĂ s. f. (
Chim.) substanță solidă răspândită în grăsimile naturale. [
Pr.:
-ste-a-] – Din
fr. tristéarine.tristearină (Dicționar de neologisme, 1986)TRISTEARÍNĂ s.f. (
Chim.) Ester al glicerinei cu acidul stearic, care se găsește în grăsimile solide. [Pron.
-ste-a-. / < fr.
tristéarine].
tristearină (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRISTEARÍNĂ s. f. ester al glicerinei cu acidul stearic, în grăsimile naturale. (< fr.
tristéarine)
tristearină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tristearínă (tris-te-a-/tri-ste-) s. f.,
g.-d. art. tristearíneitristearină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRISTEARÍNĂ s. f. (
Chim.) Substanță solidă aflată în grăsimile naturale. [
Pr.: -
ste-a-] — Din
fr. tristéarine.