tristețe - explicat in DEX

tristețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

tristețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)

tristețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tristéțe s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți

tristețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. — Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).