trismus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din
fr. trismus.trismus (Dicționar de neologisme, 1986)TRÍSMUS s.n. (
Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr.
trismus, cf. gr.
trismos].
trismus (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÍSMUS s. n. contracție spastică involuntară a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. (< fr.
trismus)
trismus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trísmus s. n.,
pl. trísmusuritrismus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. — Din
fr. trismus.