trisilabic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRISILÁBIC, -Ă, trisilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Compus din trei silabe. – Din
fr. trissyllabique.trisilabic (Dicționar de neologisme, 1986)TRISILÁBIC, -Ă adj. (
Despre cuvinte) Format din trei silabe. [Cf. fr.
trisyllabique].
trisilabic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRISILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) din trei silabe. (< fr.
trisyllabique)
trisilabic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trisilábic adj. m.,
pl. trisilábici; f. trisilábică, pl. trisilábicetrisilabic (Dicționaru limbii românești, 1939)*trisilábic, -ă adj. (
tri- și
silabic. V.
di- și
mono-silabic). Compus din treĭ silabe.
trisilabic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trisilabic a. compus din trei silabe.
trisilabic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRISILÁBIC, -Ă, trisilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Compus din trei silabe. — Din
fr. trissyllabique.