tricofiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICOFIȚÍE, tricofiții, s. f. Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăci; chelbe. – Din
fr. trichophytie.tricofiție (Dicționar de neologisme, 1986)TRICOFIȚÍE s.f. Boală contagioasă cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului; (
pop.) chelbe. [Gen.
-iei. / < fr.
trochophytie].
tricofiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICOFIȚÍE s. f. dermatomicoză cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului. (< fr.
trichophytie)
tricofiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricofițíe s. f.,
art. tricofițía, g.-d. tricofițíi, art. tricofițíeitricofiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICOFIȚÍE s. f. Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăgi; chelbe. — Din
fr. trichophytie.