tricolor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj.,
subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic.
2. S. n. Drapel cu trei culori;
spec. drapelul românesc.
3. S. m. (La
pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [
Pl. și: (
n.)
tricoloruri.] – Din
fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.tricolor (Dicționar de neologisme, 1986)TRICOLÓR, -Ă adj. Care are trei culori. //
s.n. Drapel cu trei culori. //
s.m. Sportiv care face parte dintr-o echipă românească participantă la o competiție internațională. [< fr.
tricolore, cf. lat.
tri – cu trei,
color – culoare].
tricolor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICOLÓR, -Ă I.
adj. cu trei culori. II. s. n. drapel cu trei culori. III. s. m. sportiv component al echipei naționale. (< fr.
tricolore, lat.
tricolor)
tricolor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricolór1 adj. m.,
pl. tricolóri; f. tricolóră, pl. tricolóretricolor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricolór2 s. n.,
pl. tricolóruritricolor (Dicționaru limbii românești, 1939)*tricolór, -ă adj. (lat.
tricolor, -óris). În treĭ colorĭ [!]. S. n., pl.
urĭ și
oare. Steag tricolor:
tricoloru românesc. – Se credea că tricoloru românesc a rezultat din contopirea steaguluĭ Țăriĭ Româneștĭ (roș și galben) cu al Moldoveĭ (roș și albastru). În realitate, el a fost admis la 1834, supt Alexandru Ghica, ca steag al armateĭ româneștĭ conform aprobăriĭ Turciiĭ (Generalu Radu Rosetti, în ședința Academiiĭ la 29 Dec. 1929). La 1 Sep. 1862, Cuza distribui tuturor regimentelor unificate tricoloru albastru, galben și roș, pe care scria „Honor et patria”.
tricolor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tricolor a. de trei colori. ║ n. colorile naționale române: roșu, galben și albastru.
tricolor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj.,
s. n.,
s. m. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic.
2. S. n. Drapel cu trei culori;
spec. drapelul românesc.
3. S. m. (La
pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [
Pl. și: (
n.)
tricoloruri]. — Din
fr. tricolore, lat. tricolor, -oris.2