triclorură - explicat in DEX

triclorură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICLORÚRĂ, tricloruri, s. f. Clorură cu trei valențe. – Din fr. trichlorure.

triclorură (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICLORÚRĂ s.f. Clorură cu trei valențe. [< fr. trichlorure].

triclorură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICLORÚRĂ s. f. compus chimic care conține trei atomi de clor în moleculă. (< fr. trichlorure)

triclorură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!triclorúră (tri-clo-) s. f., g.-d. art. triclorúrii; pl. triclorúri

triclorură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICLORÚRĂ, tricloruri, s. f. Clorură cu trei valențe. — Din fr. trichlorure.