triclorurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICLORURÁT, -Ă, triclorurați, -te, adj. (
Chim.; despre substanțe chimice, compuși, molecule etc.) În structura căruia s-au introdus, prin clorurare, trei atomi de clor. – Din
fr. trichloruré.triclorurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICLORURÁT, -Ă, triclorurați, -te, adj. (
Chim.; despre substanțe chimice, compuși, molecule etc.) În structura căruia s-au introdus, prin clorurare, trei atomi de clor. — Din
fr. trichloruré.