tricapel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICAPÉL adj. invar. (
Înv.; în sintagma)
Hârtie tricapel = hârtie de calitate superioară, care avea ca filigran trei pălării. – Din
it. tre cappelli (după
tri-).
tricapel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tricapél adj. – Numele unui anumit fel de hîrtie de birou, care avea drept marcă trei pălării.
It. tre cappelli (Tiktin).
Sec. XIX,
înv.tricapel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricapél (
înv.)
adj. invar.tricapel (Dicționaru limbii românești, 1939)*tricapél, -ă adj. (it.
tre cappelli, treĭ pălăriĭ).
Sec. 19. Un fel de hîrtie de cancelarie cu treĭ pălăriĭ ca marcă.
tricapel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tricapel a. od. de hârtia ministerială:
cinovnicul așterne o otnoșenie pe hârtie tricapel AL. [It. TRE CAPELLI, trei pălării, marca acestei hârtii].
tricapel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICAPÉL adj. invar. (
înv.; în sintagma)
Hârtie tricapel = hârtie de calitate superioară, care avea ca filigran trei pălării. — Din
it. tre cappelli (după
tri-).