triboluminescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă, triboluminescenți, -te, adj. Care prezintă triboluminescență. – Din
triboluminescență (derivat regresiv).
triboluminescent (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă triboluminescență. [< fr.
triboluminescent].
triboluminescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă adj. care prezintă triboluminescență. (< fr.
triboluminescent)
triboluminescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!triboluminescént/triboluminiscént adj. m.,
pl. triboluminescénți/ triboluminiscénți; f. triboluminescéntă/ triboluminiscéntă, pl. triboluminescénte/triboluminiscéntetriboluminescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBOLUMINESCÉNT, -Ă, triboluminescenți, -te, adj. Care prezintă triboluminescență. — Din
triboluminescență (derivat regresiv).