triatomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIATÓMIC, -Ă, triatomici, -ce, adj. Care cuprinde trei atomi într-o moleculă. [
Pr.:
tri-a-] – Din
fr. triatomique.triatomic (Dicționar de neologisme, 1986)TRIATÓMIC, -Ă adj. (
Despre elemente) A cărui moleculă cuprinde trei atomi. [Cf. fr.
triatomique].
triatomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIATÓMIC, -Ă adj. (despre elemente) cu molecula din trei atomi. (< fr.
triatomique)
triatomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triatómic (tri-a-) adj. m.,
pl. triatómici; f. triatómică, pl. triatómicetriatomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIATÓMIC, -Ă, triatomici, -ce, adj. Care cuprinde trei atomi într-o moleculă. [
Pr.:
tri-a-] — Din
fr. triatomique.