triatlon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIATLÓN, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. [
Pr.:
tri-a-] – Din
fr. triathlon.triatlon (Dicționar de neologisme, 1986)TRIATLÓN s.n. Complex sportiv de trei probe diferite; alergare 100 m plat, aruncarea greutății și săritura în lungime (la bărbați) sau în înălțime (la femei). [Pron.
tri-a-, pl.
-onuri, -oane. / < fr.
triathlon, cf. gr.
tri – trei,
athlon – luptă].
triatlon (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIATLÓN s. n. concurs atletic combinat care reunește trei probe: 100 m plat, săritura în lungime și aruncarea greutății. (< fr.
triathlon)
triatlon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!triatlón (tri-a-tlon) s. n.triatlon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIATLÓN, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. [
Pr.:
tri-a-] — Din
fr. triathlon.