triasic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și noi reptile.
2. Adj. Care aparține triasicului (
1), privitor la triasic. [
Pr.:
tri-a-] – Din
fr. triasique.triasic (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÁSIC s.n. (
Geol.) Prima perioadă a mezozoicului. //
adj. Care aparține acestei perioade. [Pron.
tri-a-. / < fr.
triasique].
triasic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIÁSIC, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias. (< fr.
triasique)
triasic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triásic1 (tri-a-) adj. m.,
pl. triásici; f. triásică, pl. triásicetriasic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triásic2 (tri-a-) s. n.triasic (Dicționaru limbii românești, 1939)*triásic, -ă adj. (d.
trias).
Geol. Al triasuluĭ:
teren triasic.triasic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)triasic a.
Geol. ce ține de trias.
triasic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÁSIC, -Ă, triasici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Prima perioadă a erei mezozoice, caracterizată printr-o floră în care predomină gimnospermele și printr-o faună în care apar belemniții, unii coralieri și primii dinozauri.
2. Adj. Care aparține triasicului (
1), privitor la triasic. [
Pr.:
tri-a-] — Din
fr. triasique.