triangulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de
a triangula și rezultatul ei; triangulație. [
Pr.:
tri-an-] –
V. triangula.triangulare (Dicționar de neologisme, 1986)TRIANGULÁRE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [<
triangula].
triangulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trianguláre (tri-an-) s. f.,
g.-d. art. triangulắriitriangulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de
a triangula și rezultatul ei; triangulație. [
Pr.:
tri-an-] — V.
triangula.