trianglu - explicat in DEX

trianglu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÁNGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

trianglu (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ține cu mâna și se lovește cu o baghetă metalică. [Pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].

trianglu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuție dintr-un cadru de oțel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)

trianglu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triánglu (tri-an-) s. n., art. triánglul; pl. triángluri

trianglu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÁNGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] — Din fr. triangle.