triangular (Dicționar de neologisme, 1986)TRIANGULÁR, -Ă adj. (
Rar) În formă de triunghi. [Pron.
tri-an-. / cf. fr.
triangulaire].
triangular (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr.
triangulaire, lat.
triangularis)
triangular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triangulár (
înv.)
(tri-an-) adj. m.,
pl. triangulári; f. trianguláră, pl. trianguláretriangular (Dicționaru limbii românești, 1939)*triangulár, -ă adj. (lat.
triangularis). Ca triunghĭu, în treĭ colțurĭ:
formă, piramidă triangulară.triangular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)triangular a. ce are forma unui triangul:
figură triangulară.