triadă - explicat in DEX

triadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIÁDĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.

triadă (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].

triadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)

triadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
triádă (tri-a-) s. f., g.-d. art. triádei; pl. triáde

triadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*triádă f., pl. e (vgr. triás, -ádos). Treime, trinitate.

triadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
triadă f. 1. reunire de trei unități; 2. unitate compusă din trei persoane.

triadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIÁDĂ, triade, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] — Din fr. triade, lat. trias, -adis.