trișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIȘÓR, trișori, s. m. Persoană care trișează (la jocul de cărți). – Din
fr. tricheur.trișor (Dicționar de neologisme, 1986)TRIȘÓR s.m. Cel care trișează (la jocul de cărți). [Cf. fr.
tricheur].
trișor (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIȘÓR s. m. cel care trișează (la jocul de cărți). (< fr.
tricheur)
trișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trișór s. m.,
pl. trișóritrișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIȘÓR, trișori, s. m. Persoană care trișează (la jocul de cărți). — Din
fr. tricheur.