treti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÉTI adj. invar. (
Înv.; precedă un titlu boieresc) Al treilea (în rang). – Din
sl. tretiĩ.treti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tréti num. – Al treilea (în rang).
Sl. tretii (Cihac, II, 421). Fără circulație reală, s-a folosit în epoca veche pentru a desemna slujbașii care ocupau al treilea loc într-o scară determinată. –
Der. tretin, s. m. (cal de trei ani).
treti (Dicționaru limbii românești, 1939)tréti- (vsl.
tretiĭ, al treilea), prefix care se întrebuința în cancelariile slavo-româneștĭ și care însemna „al treilea”:
treti-logofăt.treti (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)treti a. od. al treilea (în rang):
când eram treti-logofăt ISP. [Slav. TRETĬI, al treilea].
treti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÉTI adj. invar. (
înv.; precedă un titlu boieresc) Al treilea (în rang). — Din
sl. tretiĭ.