trestioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia
(Calamagrostis). [
Pr.:
-ti-oa-] –
Trestie +
suf. -ioară.