trestioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia
(Calamagrostis). [
Pr.:
-ti-oa-] –
Trestie +
suf. -ioară.trestioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trestioáră (-ti-oa-) s. f.,
g.-d. art. trestioárei; pl. trestioáretrestioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (
Calamagrostis). [
Pr.: -
ti-oa-] —
Trestie +
suf. -
ioară.