trestiiș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TRESTIÍȘ,trestiișuri, s. n. Desiș de trestie. – Trestie + suf. -iș.
trestiiș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trestiíș s. n., pl. trestiíșuri
trestiiș(Dicționaru limbii românești, 1939) trestiíș n., pl. urĭ. Stufărie.
trestiiș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TRESTIÍȘ,trestiișuri, s. n. Desiș de trestie. — Trestie + suf. -iș.